În data de 9 mai 2013 se împlinesc 136 de ani de cand România şi-a câştigat independenţa. Atunci, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a României.

Cel care a citit Declaraţia de Independenţă a României în Adunarea Deputaţilor este Mihail Kogălniceanu. România a semnat, în data de 4 aprilie 1877, Convenţia cu statul rus în contextul în care în Balcani se prefigura conflictul dintre Imperiul otoman şi cel Ţarist.

Mai exact, în calitate de ministru de Externe în Guvernul Ion Brătianu (primăvara-vara 1876, şi apoi din nou din aprilie 1877 până în noiembrie 1878), Kogălniceanu a fost responsabil pentru intrarea României în războiul ruso-turc din 1877-1878 de partea Rusiei, ocazie cu care ţara şi-a declarat independenţa.

Împreună cu Rosetti şi Brătianu, a susţinut trecerea trupelor ruseşti prin ţară şi, în aprilie 1877, l-a convins pe Carol să accepte alianţa cu Rusia, contrar sfatului iniţial al Consiliului de Coroană. În această chestiune, el a cerut sfatul Franţei care, deşi aflată într-o perioadă de frământări politice, era încă una din puterile ce supervizau România.

Louis, duce Decazes, ministrul de externe francez, a refuzat să-i dea un răspuns ferm şi a arătat că, dacă România se alătură taberei ruseşti, puterile nu-i vor mai oferi protecţie. Kogălniceanu a luat la cunoştinţă şi şi-a exprimat speranţa că Franţa îi va susţine ţara în momentul decisiv.

Discursul său din 9 mai 1877 din faţa Parlamentului a arătat că Guvernul român consideră că ţara a renunţat la suzeranitatea otomană. A doua zi, Parlamentul a votat declaraţia de independenţă, pe care principele Carol a acceptat-o.

În anul care a urmat, Kogălniceanu a depus eforturi pentru a obţine recunoaşterea independenţei de către toate statele europene şi a afirmat că politicile guvernului său se centrează pe „transformarea cât mai rapidă a agenţiilor diplomatice şi consulatelor străine din Bucureşti în legaţii”.

Independenţa României, ca şi independenţa Serbiei şi a Muntenegrului, precum şi unirea Dobrogei cu România, au fost recunoscute prin Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878) şi prin Tratatul de la Berlin (13 iulie 1878).

Discursul D-lui Primar Liviu Cocos tinut in Piata Garii in data de 9 Mai 2013

Buna Ziua Doamnelor si Domnisoarelor, Buna Ziua Domnilor, Buna ziua Dragi Predeleni

Ne-am intalnit astazi, aici, pentru a celebra insemnatatea zilei de 9 Mai, glorioasa zi in care stramosii nostrii au obtinut una dintre cele mai mari izbanzi din istoria neamului : Independenta.

Nimeni nu va uita un Penes Curcanul si faptele sale de glorie. Nimeni nu va uita de jertfa bravilor soldati, asa cum ele au fost descries in versuri si in proza.
Nimeni nu va uita  de gloria si vitejia bravilor soldati Romani ce au luptat la Smardan si la Vidin in “77. De aceea gandul nostru se opreste in acest moment asupra lor, a celor care in momente tensionate pentru neam si tara au lasat la vatra familii si copii, traiul lor de zi cu zi si au plecat sa infrunte necunoscutul. Dar oare cati ne aducem aminte ca inaintea lor au fost alti romani care la randul lor s-au jertfit pentru aceste meleaguri, pentru neatarnare pentru Independenta.

Consider ca este momentul sa-i omagiem pe toti Romanii, pe toti cei care au luptat pe front sau prin orice alta metoda  pentru Independenta unui neam greu incercat. De aceea consider ca Aceasta zi,  9 mai,  marcheaza implinirea celei mai mari dorinte a celor mai bravi barbati pe care neamul Romanesc i-a dat:  Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul , Constantin Brancoveanu si lista poate continua, dupa cum bine stim cu totii… De aceea consider ca este cazul sa-l omagiem pe Carol I , Regele Romaniei, care in fruntea ostirilor a facut sa rasune in lume numele de Romania ! Dar mai ales consider ca este cazul sa omagiem pe toti stramosii nostrii, pe toti cei care au trait vreodata pe aceste meleaguri si fara de care noi astazi nu am fi. Sunt convins de faptul ca exemplul martiriului lor ar putea fi pentru noi toti o lectie. O lectie de iubire fata de semeni. O lectie de iubire fata de meleagurile natale, o lectie de iubire pentru viitorul nostru, o lectie de iubire pentru Romania. Sa ne gandim cu totii ca in acest moment razboiul nu se poarta pe front. Suntem partasi ai unui razboi informatico-economic.

Datoria noastra de cetateni este aceea de ne implica, de a munci sa construim o Romanie moderna. Bunastarea noastra a tuturor, prin munca obtinuta, este chezasia viitorului copiilor nostrii. Sa luptam dragi Predeleni, sa luptam zilnic si sa dovedim prin activitatea noastra , nu numai ca suntem vasnici urmasi ai stramosilor nostrii, dar si Oameni pe care Romania se poate baza.  Sa  facem din Predeal un exemplu pentru Romania. Sa ne bucuram, deci dragi Predeleni de aceasta zi minunata, sa ne gandim din nou la eroii nostrii, la marii oameni pe care tara i-a dat, si sa le cinstim memoria! Cinste lor, cinste eroilor romani, fara de a caror jertfa nu am fi fost ceea ce astazi suntem !

Asa sa ne ajute Dumnezeu.